Veaceslav Bunduche

Sursa:  http://www.personalitatealfa.com/blog/tu-de-ce-esti-aici/

ARTICOL SCRIS DE IULIAN,  UN CITITOR AL BLOGULUI PERSONALITATE ALFA

Da, da, cu tine vorbesc. De ce esti aici? De ce citesti asta? Ce cauti pe site-ul asta? Te-a atras titlul?

Inseamna ca probabil valorezi ceva. Ai potential si te gandesti ca ai putea face ceva in privinta asta. Dar si mai probabil, nu stii exact ce. Citesti tot ce apuci, in speranta unei idei miraculoase. Asa am fost si eu, stai linistit.

Aveam o convorbire telefonica cu o persoana acum vreo 2 luni. Urma sa avem o colaborare, eu sa-l ajut sa-si dezvolte firma de training si chiar sa livrez cateva traininguri. Dar eram si student la medicina. Medicina nu prea e chestie pe care s-o faci cu jumatate de masura, mai ales pe termen lung. Asta e conceptia mea.

Omul, mai evoluat din fire, m-a intrebat direct, fara nici un ocolis. “Bai Iulian, da’ de fapt, spune-mi, te rog: tu ce vrei de la viata?”.

Sunet de-ala ca si cand se opreste pulsul cuiva si aparatele urla. Stop gandire. Stop replici. Stop. Atunci mi-am dat seama ca eu nu aveam o conceptie clara asupra ce vroiam. Eram in semi-deriva. Nu stateam rau; n-am spus asta. Dar nu stiam EXACT ce vreau.

Deci, am si eu o intrebare asemanatoare ( pentru inceput ) pentru tine. E un pic mai usoara.

TU DE CE TE TREZESTI DIMINEATA?

Poti sa te gandesti la dimineata aceasta frumoasa de iulie sau te poti gandi la diminetile unor zile “obisnuite”. Ia-ti 5 minute sa te gandesti la asta. E important pentru tine si ca sa scoti maximul din articolul asta si din timpul tau.

Gata? Bun. Acum hai sa-ti zic adevarul gol-golut: 99% din oameni habar nu au de ce se trezesc dimineata, constient vorbind. Din inertie, probabil; au o slujba pe care trebuie s-o pastreze ca sa-si plateasca ratele la casa, ca sa-si tina copiii in scoala, ca sa aibe ce pune pe masa.

DAR ei nu stiu exact catre ce obiectiv ( sau obiective ) se indreapta zilnic, cu pasi mai mult sau mai putin repezi. Sunt in deriva; imagineaza-ti o minge de fotbal in mijlocul unui ocean. Cam asa sunt si ei; numai ca mai sunt si multe alte mingi pe langa ele, in aceeasi situatie. Si mingile cred ca asa arata un teren de fotbal.

Omul a avut o evolutie fulminanta. In vreo 4000 de ani, am adunat toata cultura si tehnologia pe care o poti observa astazi in jurul tau. Eu cred ca e extraordinar, sincer. Poate te-ai obisnuit cu ele, poate nu, dar privind in comparatie cu paleoliticul, suntem al naibii de avansati.

Acum, o alta intrebare usoara. Gandeste-te un pic: cum de s-a realizat progresul asta? Cine l-a facut? Cum de s-au gandit la asa ceva? ( acum imi vine in gand Leonardo da Vinci, care a avut niste idei vizionare pentru vremea lui )

Si acum poate iti dai seama ca nu oamenii astia de pe strada pe care ii vezi. Nu cei pe care ii vezi ca lenevesc. Nu aia care vor sa traga tepe. Nu cei care nu stiu pentru ce traiesc.

Cei care realizeaza progresul umanitatii ( ca si individ, societate si specie ) sunt oamenii cu o viziune.

Cei care au visat la ceva; s-au trezit din vis. Si-au dat seama ce au visat: era o nebunie! Poate au visat la un aparat care face viata mai buna; poate au visat la conceptii filozofice care ar face viata mai usoara si mai placuta; sau poate au vazut cum se poate imbunatati societatea in care traiesc. Si dupa ce si-au dat seama ce au visat, au avut un moment magic: DE CE NU? Ce ma opreste? HAI S-O FAC! Pentru mine, pentru copiii mei, pentru vecinii mei, pentru orasul meu!

Acum, tu te uiti de jos la ei. E normal. Isi merita tot respectul pentru ceea ce au realizat. Dar in acelasi timp, nu trebuie sa te simti inferior. Ce crezi ca te diferentiaza de ei, cand nici ei nu aveau nimic ( nici macar visul lor )? Ce crezi ca aveau ei mai special decat tine, in afara de un corp, o minte si un suflet?

Sunt multe lucruri care diferentiaza vizionarii de oamenii obisnuiti, lucruri pe care Personalitatea Alfa incearca sa le promoveze. Nu despre asta vreau sa vorbesc. Vreau sa te convingi singur ca SI TU POTI!

E bine totusi sa faci o diferenta; nu toti suntem la fel. Fiecare suntem o personalitate diferita, cu talente si afinitati unice. Desi eu ii admir pe artisti, nu voi fi un artist. Desigur, cant la baie, mai dansez prin cluburi, mai desenez ( daca se pot numi desene alea ) dar eu nu sunt un artist. Pentru ca nu am afinitate pentru asa ceva. Nu ma limitez: pur si simplu nu imi place atat de mult si nici nu ma atrage.

Mintea ta critica va ridica intrebari deja. “Sigur ca da, aia au reusit, dar au avut toate conditiile”. Istoria e plina de invidizi care s-au ridicat din cea mai grea mocirla si au stralucit ca soarele. Au existat obstacole – poate chiar mai multe decat vei intalni tu intr-o viata. Au existat limite – dar erau doar in mintea lor. Si si le-au depasit. Asa cum ai putea si tu sa faci. Daca ai vrea.

Poti fi un erou; poti fi un miliardar; poti fi orice vrei tu sa fii ( o clona de-a lui sau chiar mai tare) daca asta vrei. Esential este sa visezi; sa crezi ca se poate si SA TE PUI PE TREABA.

In continuare, te voi ruga sa faci un exercitiu scurt. Poate fi cel mai important din viata ta, daca stii cum sa-l valorifici. Nu e urgent. Nu iti va imbunatati calitatea vietii instant. Dar iti poate da perspectiva unei vieti traite din plin.

• Am sa te rog, pentru o ora, sa fii singur. Inchise messengerul, browserul, telefonul. Pune-ti o muzica relaxanta. Respira, uita-te afara si admira copacii
• Pastreaza-ti mintea in prezent, concentrata – uita-te la copacii aia sau asculta muzica relaxanta; lasa-te patruns de o stare de relaxare
• Aminteste-ti de cateva amintiri din copilarie; ce jocuri ti-au fost tie cele mai draci, ce vise nebune aveai, cum te jucai tu, ce nazbatii ai facut; ia-ti 5 minute, pentru asta. Fa-o ACUM! Nu trece la urmatoarea etapa pana nu faci asta.
• Priveste cu ochii mintii din prezent in viitor – peste 10, 20 ani; cum ti-ar place sa fie? Unde ai vrea sa fii?
• Ia-ti o foaie de hartie si un pix. Lasa-te cuprins de o stare de visare si nu te gandi “CUM” ci viseaza, pur si simplu; de parca cu “cum” te ocupi mai tarziu

Descrie urmatoarele:

• Cum vrei sa fie casa ta? Vrei, de fapt, o casa? Dar masina?
• Ce profesie vei avea; cum te vei trezi in fiecare dimineata cu entuziasm sa-ti incepi ziua; cum te duci sa-ti exerciti profesia/sa-ti administrezi afacerea; cu ce oameni o sa lucrezi, ce rezultate vei avea
• Ce prieteni vei avea? Ei cum vor fi? Ce activitati veti avea impreuna? Dar femeile din viata ta? Cum vor fi?
• Ce stil de viata vrei sa ai? Ce sporturi vrei sa practici? Prin ce vei fi unic si diferentiat?
• Ce persoana va trebui sa devii, pentru a indeplini toate acestea?

Ia-ti cat timp ai nevoie pentru asta. Probabil vreo 30 minute. Nu pierde timpul – fa-o ACUM! Sau ai ceva mai bun de facut, cum ar fi sa vezi ce-a mai scris vreo fufa pe messenger?

Gata? Bun. Ai visat, ai fost pe taramul fanteziei, unde ai crezut ca totul este posibil. Dar noi vrem sa-l facem si REALITATE. Asadar, ce ne ramane de facut?

Gandeste tot in perspectiva: peste 10, 20 ani. Sa presupunem ca ai/ai facut tot ce ti-ai propus. CUM ai ajuns acolo?

Imparte sarcinile in sarcini cat mai mici si pe ani. Totul necesita timp, mai ales lucrurile pretioase cum ar fi o viata unica si plina de pasiune. Identifica pasii pe care trebuie sa-i urmezi – planifica-ti pe ani.

Exemplu: vreau sa am afacerea mea in domeniul constructiilor si sa detin 10 contracte foarte mari in valoare de 20 milioane euro.

Cum ai ajuns acolo? Deci ai o afacere. Lucrezi in domeniul constructiilor. Ai facut facultate? Ai asociati? Cum i-ai intalnit? Cand ti-ai pornit firma? Ce pasi a trebuit sa faci?

Mintea ta critica iar va intra in actiune. “Dar nu stiu cum!”. De acord. Atunci INVATA! Cauta si vei gasi, zice un dicton. Identifica intai ce vrei. Partea cu “cum” se rezolva cu perseverenta si disciplina. Avem aceasta resursa extraordinara – Internetul. E plin de povesti ale oamenilor – cum s-au descurcat, cum au ajuns acolo unde sunt, cum au trecut peste obstacole.

Ia-ti suficient timp sa scrii un plan realist si realizabil, punctat si temporal – pe ani. Dupa aceea, sparge in obiective si mai mici pana ajungi pana in prezent. Ce poti face ACUM ca sa te pui pe drumul TAU care duce spre SUCCES?

“Cand mi-am dat seama ca totul depinde de mine, m-am linistit.” – Gandhi

Dar probabil ma amagesc. N-ai facut-o. Nu ti-ai imaginat nimic si n-ai scris nimic. Si nici n-o s-o faci. Si stii de ce? Hai sa-ti explic.

• pentru ca iti convine situatia ta de acum; te infunzi in mediocritate. Societatea accepta mediocritatea, ca poate fi controlata usor – excelenta nu poate fi combatuta
• pentru ca esti comod, lenes, nu vezi avantajele unui viitor, altul decat cel pe care-l intrevezi acum
• pentru ca nu ai in jur oameni care te inspire
• pentru ca nu ai modele
• pentru ca e urat afara si nu ai chef
• pentru ca ti-e frica de ce vei descoperi
• pentru ca n-ai timp acum, suna telefonul ( nu era inchis? )

Motive sunt milioane. Unele acceptabile, alte adevarate, altele total degeaba. Dar sa-ti spun ceva: nu conteaza daca sunt motive bune sau nu. Te opresc din a avea o viata asa cum vrei si asa cum meriti. TU DECIZI le accepti! Sau sa le arunci pentru o jumatate de ora din existenta ta pe acest pamant.

Vreau sa constientizezi ca vei muri. Nu vei trai o vesnicie. Toti credem asa. Si eu am momente cand ma cred Dumnezeu si simt ca nimic nu ma poate opri. Nu-i asa; suntem fiinte foarte sensibile si firave, fizic vorbind. Dar psihic, NOI DECIDEM cat de tari putem fi. Si pentru ce luptam. Pentru ce traim. Si pentru ce ne bucuram.

Lance Armstrong, cand a fost diagnosticat cu cancer la testicule si care s-a raspandit in abdomen si la cap, nu s-a lasat. Si-a urmarit visul. Sunt extraordinar de multe exemple care, odata ce li s-a pus un termen in fata, au inceput sa gandeasca altfel. Mai am x luni/ani de trait. Mie imi place sa iau numarul 80. Acum am 20. Mai am 60 ani de trait. Ce vreau sa fac pana atunci?

Care sunt avantajele de a-ti urmari visele? ( Doamne, am ajuns sa ofer argumente si pentru asta )

• vei cunoaste o fericire si o liniste a mintii cum putin o simt; pentru ca sunt ale tale, in concordanta cu fiinta ta si planurile tale
• vei avea un nucleu fix, alaturi de valorile si identatea ta; lumea se poate darama, oamenii pot muri in jurul tau, altii vor incerca sa te descurajeze sau sa te opreasca; NIMIC NU TE POATE OPRI! Pentru ca stabilitatea ta, puterea ta, fericirea ta vin DIN INTERIOR
• vei avea o viata asa cum vei dori si asa cum ti-o modelezi – circumstantele si coincidentele au loc prea putin in viata ta; TU decizi ce faci cu ea!
• Vei scoate maximul din perioada ta aici, pe Pamant
• cand vei fi la sfarsitul vietii si vei privi in urma, vei fi cuprins de veneratie, vazand ce ai realizat
• vei putea face viata fericita altor oameni – vecini, prieteni, copiii tai, femeile din viata ta
• vei trece prin o gama de emotii cum putini trec; majoritatea traiesc, fizic si psihic; emotional insa, sunt niste cadavre ambulante, care nu mai simt nimic de demult, in afara de angoasa si anxietate
• vei avea ocazia de a construi ceva si de a participa la geneza unei lume din ce in ce mai bune
• o sa va placa la nebunie absolut tot ce faceti; veti respira altfel, veti gusta lucrurile altfel, veti privi altfel; viata va fi altfel, in sensul cel mai pozitiv cu putinta
• vei fi puternic, respectat, iubit si apreciat ( sau nu-ti doresti asta? )
• mama ta va fi mandra de tine )

Motive sunt nenumarate. Important este ce cautati voi si ce va motiveaza.

Oricum nu conteaza, ca tot n-ati facut-o inca. Dar sa va spun ceva. Eu nu sunt aici sa tin predici. Eu vreau sa te ajut. Eu vreau sa contribui pentru o societate mai buna. Asta este misiunea mea, aleasa constient si de catre mine. Imi place sa fac asta si imi place sa vad oamenii cum cresc si se dezvolta. Nu sunt un guru. Nu am ajuns la succesul dorit. Dar muncesc in fiecare zi pentru el. Si ii ajut si pe altii.

Si stiti inca ceva? Totul depinde de tine. TU decizi ce viata vei duce, in fiecare moment. In absolut fiecare clipa ( stiu, nu ma crezi, dar chiar asa e ) poti intoarce volanul si s-o iei in directia dorita. In fiecare clipa, poti HOTARA sa fie altfel.

Pana atunci, te multumesti cu ce ai. Si la sfarsit veti privi in urma si vi spune ” Puteam face mai mult… dar n-am facut-o. Eh, asta e, e bine si-asa.”.

Prima data cand am gandit asa, m-am infiorat. Asta a fost momentul meu de explozie.

Cand o sa te plictisestii de viata ta monotona si anxioase, sa iti amintesti ca ai avut o sansa. Si inca ai. Totdeauna  vei avea. Si ca niciodata, NICIODATA, nu e prea tarziu.

“Trebuie sa cercetam mereu. Si la capatul cercetarii vom ajunge acolo de unde am pornit, si vom cunoaste locul pentru intaia oara” – T. S. Eliot

Toate gandurile mele cele mai bune,

Iulian

Bazele neurologice ale credintei 

Ca atare, surprinzator sau nu, aceeasi zona cerebrala responsabila de cat de religioasa este o persoana este si cea care se activeaza la epileptici in timpul unei crize. Aceasta descoperire este una esentiala din punctul de vedere al intelegerii adevaratelor cauze ale experientelor extraordinare (altfel spus halucinatii), care li se par oamenilor religiosi atat de reale. Prin urmare, explicatia faptului ca unii oameni nu se pot nicicum lipsi de religie este aceea ca au pur si simplu in zona responsabila cu epilepsia si sentimentul religios anumite celule in mod peren excitate, ca si cum ar avea tot timpul un bec aprins in creier.

Emisfera stanga a creierului este cea asociata inteligentei emotionale, situatiilor de calm si seninatate, in timp ce emisfera dreapta se activeaza de obicei in situatii de stres si furie. Emisfera cerebrala stanga a fost multa vreme cea mai studiata de neuropsihologi pe baza implicarii ei in procesele de dezvoltare a limbajului, asadar a valorii ei in studiul leziunilor cerebrale. De altfel, inca din anul 2500 i.Hr., medicii egipteni semnalau legatura stransa dintre dereglarile de limbaj si paralizia partii drepte a corpului.

In ceea ce priveste nivelurile ridicate de elaborare cognitiva, aceasta emisfera pare a dispune si de un soi de specializare in procesele de analiza si incadrare in categorii: capacitatea de a descompune analitic o configuratie globala in elementele ei constitutive, fie ca e vorba de o figura, o problema sau un concept.

Emisfera dreapta a creierului nu este insa nici ea o simpla cutie goala ce serveste exclusiv la a ne umple de nervi. Fara ea am fi niste roboti. A fost cel mai probabil mai putin studiata din cauza aparentei lipse a simptomelor in cazul leziunilor cerebrale, si doar de cativa ani ii sunt analizate particularitatile in ceea ce priveste prestatiile vizual-spatiale. Aceasta emisfera pare fi corelata in principal partii afective si emotionale a comportamentului si, luand in considerare aspectul filogenetic, unele experimente au demonstrat ca emisfera dreapta a sobolanului are un rol predominant in comportamentul agresiv; in plus, a fost postulata si existenta unei relatii intre reactiile de frica, atac, lupta si fuga (care la predecesorii nostri erau strans legate de apararea teritoriului) si capacitatea de a organiza o reprezentare mentala a spatiului fizic.

Budistul din laborator 

Ca la orice sedinta de meditatie care se respecta, inainte de aseza in pozitia lotus, calugarul budist incepe prin a aprinde lumanari si a arde betisoare de iasomie. De-abia apoi se poate concentra pentru a se elibera de dorinte, temeri si alte senzatii trupesti. De aceasta data insa, el are infipt in bratul stang acul unei perfuzii si la indemana un cordon de care sa traga atunci cand ajunge la apogeul starii de meditatie. La celalalt capat,  Andrew Newberg, cercetator la Universitatea din  Pennsylvania, sesizeaza miscarea si injecteaza in perfuzie o substanta de contrast. Apoi conecteaza pacientul la o masinarie numita Spect, care permite vizualizarea imaginilor cerebrale, reducand senzatia pe care omul o incearca, aceea de a fi totuna cu universul, la niste date afisate pe un monitor.

Se intampla in 2001, iar Newberg detecta atunci un soi de “black out” al alimentarii cu sange in zona posterioara a encefalului, cea care guverneaza perceptia asupra supraeu-lui si a lumii; altfel spus, descoperea ca rugaciunile si meditatia induc la nivel neurologic ideea de uniune a persoanei cu creatorul, printr-o senzatie “cat se poate de reala”.

Neurologii au fost primii care au studiat experienta religioasa, descoperind o legatura intre epilepsia lobului temporal si desteptarea neasteptata a unui interes religios la pacienti. Intr-o carte publicata tot in 2001, Newberg impreuna cu Eugene d’Aquili stipula ca experientele spirituale sunt consecinta inevitabila a configuratiei cerebrale (“creierul uman a fost configurat din punct de vedere genetic sa incurajeze credinta religioasa”). Ca atare, chiar si simpla rugaciune are un efect deosebit la nivel cerebral.

In alta ocazie, in imaginile inregistrate de Spect la calugarite franciscane aflate in timpul rugaciunii s-a observat o reducere a activitatii in aria “delegata” cu orientarea, care le dadea maicutelor un sentiment “tangibil” de uniune cu divinitatea. In concluzie, spun  Newberg si d’Aquili in “Why God won’t go away” (De ce Dumnezeu nu va disparea). “senzatia ca eul iti este absorbit in interiorul a ceva mai vast nu deriva dintr-o constructie emotionala sau dintr-un gand pios”: la baza ei stau evenimente neurologice.

Este credinta o iluzie neurologica? 

Neuroteologia, termen lansat tot de Newberg si d’Aquili, explica asadar felul in care comportamentul ritualic suscita stari cerebrale din care deriva o vasta gama de senzatii umane, de la sentimentul apartenentei la comunitate la captarea unei uniuni spirituale profunde. (Litaniile de exemplu, genereaza un sentiment de calm si relaxare interpretat de credinciosi drept seninatate spirituala, in timp ce dimpotriva, anumite dansuri mistice provoaca o stare de hiperexcitatie in masura sa le dea participantilor senzatia ca sechestreaza intreaga energie a universului).

Cumva, aceste ritualuri reusesc sa declanseze tocmai acele mecanisme cerebrale care ii fac pe credinciosi sa-si interpreteze senzatiile ca probe ale existentei lui Dumnezeu. Se pare ca, focalizand atentia asupra mintii, ele blocheaza perceptiile senzoriale, inclusiv pe cele folosite de zona insarcinata cu orientarea pentru a stabili granitele eu-lui, acesta fiind de altfel si motivul pentru care chiar si oamenii necredinciosi se emotioneaza in timpul slujbelor religoase. “Atata vreme cat creierul uman va avea structura pe care o are, Dumnezeu nu va disparea”.

Pe de alta parte, faptul ca experientele spirituale pot fi asociate unei activitati neurale nu inseamna e vorba de iluzii neurologice, mai preciza la acea vreme Newberg: “Ar fi ca si cum am atribui unei iluzii placerea pe care o simtim cand mancam o felie de tort. Nu exista o modalitate pentru a stabili ca schimbarile neurologice asociate unei experiente spirituale inseamna ca experienta respectiva este generata de creier sau dimpotriva, creierul este cel care percepe o realitate spirituala.”

Subprodusul evolutiei 

Unii sunt totusi convinsi ca, in realitate, aceleasi regiuni cerebrale implicate in experienta tortului creeaza si experientele religioase. Cand imaginea unei cruci sau a unei torah  provoaca o senzatie de respect religios, cauza trebuie asadar cautata in zona cerebrala predispusa asociatiilor vizuale, care interpreteaza ceea ce ochiul vede si leaga imaginile de emotii si amintiri. Viziunile nascute in timpul unui ritual sau rugaciune sunt generate si in zona asociativa: stimularea electrica la nivelul lobilor temporali produce viziuni, iar epilepsia (descarcari anormale de activitate electrica in regiunea lobilor temporali) duce la extrem acest fenomen.

La ora actuala, radacinile biologice ale experientei religioase fac obiectul speculatiilor  mai multor discipline, de la antropologie la psihologia evolutionista si la genetica. Teoria cea mai acreditata, din punctul de vedere al neurostiintelor, este aceea conform careia comportamentul religios si respectivele credinte ar fi “un subprodus al evolutiei”; iar potrivit asa-numitei Teorii a Mintii (Theory of Mind), totul porneste de la capacitatea noastra de a ne concepe semenii ca fiinte in stare sa gandeasca.

In decursul ultimilor 10-15 ani, plecand de la descoperirea neuronilor-oglinda in creierul macacului, numeroase cercetari au modificat profund atat modul traditional de a concepe relatia intre perceptie si actiune, cat si rolul pe care perceptia si actiunea il au in constructia cunoasterii sociale. Descoperirea mecanismului de rezonanta a neuronilor-oglinda a demonstrat ca sistemul motoriu, departe de a fi un simplu controlor al muschilor si executor al unor comenzi codificate in alta parte, este in masura sa implineasca functii cognitive care multa vreme au fost in mod eronat considerate apanajul proceselor psihologice si mecanismelor neurale de tip pur asociativ.

Ceea ce lipseste considera Dimitrios Kapogiannis si colegii sai de la National Institute of Neurological Disorders din Bethesda, autorii unui studiu dat publicitatii anul acesta cu privire la bazele neurologice ale credintelor religioase, este un model unitar al complexei experiente reprezentate de religiozitate. Bazandu-se pe o serie de analize facute la Baylor Institute for Studies of Religion din Houston, Kapogiannis afirma ca cele doua componente cheie ale acestui proces cognitiv sunt perceptia nivelului de implicare al lui Dumnezeu in realitate si functia lui punitiva: cel putin in Occident, unde divinitatea isi asuma in principal aceste doua roluri.

Ideea de Dumnezeu 

Pe scurt, dupa ce au supus un grup de voluntar rezonantei magnetice functionale, cercetatorii si-au facut o idee despre reteaua cerebrala activata in cursul unei experiente religioase: ariile prefrontale si frontale posterioare, unde atunci cand subiectii se gandesc la un Dumnezeu care interactioneaza cu omul., intra in actiune neuronii-oglinda. 

Zonele cerebrale ale perceptiei emotionale se activeaza atunci cand voluntarii se gandesc la emotii divine (dragoste, furie) si este interesat de observat ca atunci cand voluntarii se gandesc la o doctrina religioasa si nu la o divinitate “umanizata”, se “inrosesc” zonele gandirii abstracte, dedicate intepretarii limbajului metaforic, ca in cazul oricarei alte notiuni “rupte” de realitatea perceputa.

In ultima instanta, potrivit studiului, fara dezvoltarea unui creier “social”, omul nu ar fi in masura sa conceapa divinul, iar creierul uman a fost astfel configurat incat sa faca divinul antropomorf in manifestarile sale, cel putin in cultura iudeo-crestina (grupul de cercetatori urmeaza a-si extinde studiul si la alte culturi pentru a vedea daca datele se suprapun).

Unii spun ca este un soi de “traducere” neurologica a ceea ce spunea pe vremuri filosoful german Ludwig Feuerbach: Dumnezeu nu este altceva decat esenta obiectivata a omului; adica nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul creeaza ideea de Dumnezeu.

Sursa:  www.descopera.ro